Water Runs Dry

Uneori, relațiile devin ca apa stătută - liniștite, dar totuși cumva înfricoșătoare. Toate cuvintele care odată aduceau bucurie au devenit acum inutile. Niciun„te iubesc”, doar goliciune și neclarități. Dar este ciudat: continuăm să așteptăm, sperând că totul se va rezolva de la sine, ca și cum apa nu s-ar usca. Cântecul este ca un memento: până nu este prea târziu, trebuie să schimbăm ceva, pentru a nu privi cum totul se duce. Pentru că tăcerea și ignorarea durerii sunt cel mai mare risc. Dar uneori pare că a nu te abține, a nu spune și a nu face un pas este cea mai mare greșeală din viață.